Sămânța bună

Domnul Isus are putere de a face minuni extraordinare: El este, la urma urmei, Dumnezeu Fiul. Însă cuvintele „Nu pot să fac nimic de la Mine Însumi“ par să indice că puterea Sa este cumva limitată. În cazul în care ceva din Biblie pare neobișnuit, este adesea foarte important, ca aici. Isus le vorbea liderilor religioși, care erau furioși că El vindecase din nou în Sabat (Ioan 5.1-18). Ei doreau ca legea pe care Dumnezeu i-o dăduse lui Moise să fie respectată cu orice preț, în felul în care ei o înțelegeau și o interpretau. Astfel, din moment ce legea interzicea munca în Sabat, vindecarea în Sabat era la fel de interzisă, așa credeau ei. Dar Domnul le-a explicat că a arăta milă nu era un act de neascultare.

Isus L-a numit aici pe Dumnezeu Tatăl Său, iar pe Sine Însuși, Fiul. Ascultătorii Săi au înțeles clar că El pretindea astfel că este egal cu Dumnezeu. Iar ei considerau aceasta o blasfemie. Domnul însă nu Și-a moderat afirmația, ci a accentuat-o și mai mult, confirmând ceea ce învață Biblia despre relațiile din divinitate. Ca Fiu, El era într-adevăr egal cu Tatăl (Filipeni 2.6). Pe pământ a acceptat în mod voluntar o poziție de dependență față de Dumnezeu Tatăl Său în viața și în relațiile Sale, deși poseda în același timp putere divină (Ioan 5.25-27). Este important ceea ce învățăm aici despre Persoana Domnului Isus și despre Dumnezeu: tot ceea ce a făcut Domnul corespunde pe deplin voinței Tatălui. Viața Sa a arătat clar cum trebuie să trăiască omul.