Sămânța bună

Un pastor a vizitat odată un cămin unde erau cazați tinerii mineri. Nici nu apucase bine să se prezinte, că unul dintre ei s-a și ridicat să plece, spunând: „Eu am părăsit biserica“.

Comentariul minerului relevă ceva obișnuit în zilele noastre, poate doar formulat într-un mod diferit: „Am terminat cu biserica și cu preoții“, „Nu voi mai avea nimic de-a face cu Dumnezeul care mi-a luat persoana pe care am iubit-o cel mai mult“.

Pastorul i-a răspuns: „Dar nu asta este ideea! Ce ai făcut tu nu contează pentru mine. Eu știu un lucru, că Isus Hristos a murit pentru tine“. Tânărul s-a întors și a ascultat. „Ideea este că există cineva care te iubește și care a murit pentru tine. Acesta este Isus Hristos! El Însuși a spus: «Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi» (Ioan 10.10,11).“ O astfel de dragoste este de neimaginat, că Fiul lui Dumnezeu „S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre“ (Galateni 1.4). „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8).

„Viața pe care o trăiesc acum … o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20).