Sămânța bună

Astfel de întrebări sunt rareori rostite cu voce tare, cu toate că aproape toată lumea le ia din când în când în calcul. Există oameni care sunt de acord cu opinia scriitorului francez Albert Camus: „Toată lumea știe că viața nu merită trăită“. Alții îmbrățișează părerea compozitorului Franz Lehar, care însuflețea atmosfera din operete: „Prieteni, viața merită trăită“! Două declarații contradictorii, dintre care numai una este adevărată. Uneori pare că totul este lipsit de sens. Când planurile eșuează, când prietenii se pierd, când boala sau moartea cuiva drag spulberă bucuria, când nu se interesează nimeni de mine, ce mai are viața să-mi ofere?

Există Unul care Se interesează de cei descurajați. Pentru Dumnezeu, noi nu suntem doar o persoană pierdută în mulțime. El ne vede pe toți, ne cunoaște pe fiecare și ne dorește fericirea și o viață în armonie cu El Însuși, Creatorul nostru. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pe pământ. Priviți la cruce ca să vedeți ce valoare aveți în ochii Lui, ce preț a plătit ca să vă dea un sens și un scop în viață!

Acuzat de compatrioții săi, părăsit de majoritatea prietenilor, aflându-se în închisoarea din Roma, el făcea o scrisoare. Este vorba despre apostolul Pavel. Cum se simțea el și ce scria? În acele circumstanțe cu adevărat nefavorabile, Pavel le scria credincioșilor din Filipi despre bucurie, despre bucuria în Isus Hristos: „Bucurați-vă întotdeauna în Domnul! Din nou voi spune: bucurați-vă!“ (Filipeni 4.4).