Sămânța bună

Mica ambarcațiune a unui băștinaș de pe o insulă din Marea Sudului a fost prinsă într-un curent puternic și dusă departe de țărm. Timp de 32 de zile, omul a plutit în derivă, în canoea sa, în largul mării, până când a fost salvat de echipajul unei bărci de pescuit japoneze.

Mai târziu, el avea să le mărturisească reporterilor că a supraviețuit în adevăratul sens al cuvintelor din Psalmul 121. A fost ferit de panică și de confuzie, pentru că a meditat constant la acest psalm, ținându-se strâns de promisiunea lui Dumnezeu. De fiecare dată când se ruga, îl cuprindea un sentiment de liniște. Ori de câte ori se gândea că i-a venit sfârșitul, Domnul îi dădea ceea ce avea nevoie. Pești „zburători“ își făceau salturile și apoi cădeau în canoe, de asemenea cu undița lui încerca câteodată să pescuiască. La un moment dat, o broască țestoasă s-a ciocnit de barca lui. A putut sa o tragă la el și s-a folosit de carapacea ei pentru a capta apa de ploaie. În ultima zi, când era peste măsură de epuizat, a văzut trecând o navă de transportat marfă. Prea slăbit să mai poată transmite vreun semnal, el s-a rugat: „Doamne, arată-i căpitanului barca mea“. Dar se pare că cei de pe vapor nu l-au observat. Pregătit să moară, el și-a încredințat soția și copiii în mâinile lui Dumnezeu. Apoi, dintr-odată, o barcă de pescuit japoneză a apărut lângă el și viața i-a fost salvată în ultimul moment. Această întâmplare mărturisește despre credincioșia lui Dumnezeu și despre puterea Cuvântului Său, în care locuitorul insulei își pusese încrederea și își găsise mângâierea.