Sămânța bună

Satul Betania se află pe versantul estic al Muntelui Măslinilor, la trei kilometri de Ierusalim. Isus a fost întotdeauna binevenit în acest loc. Când Isus a fost în Betania pentru prima dată, Maria s-a așezat la picioarele Lui, ascultându-L, în timp ce Marta, complet absorbită de pregătirile pentru numărul mare de oaspeți, se plânge Domnului de sora ei. Dar primește un răspuns surprinzător: „Un singur lucru este necesar“. Isus a lăudat-o pe Maria pentru ascultare. Nu există nimic mai important, atunci când Dumnezeu ne vorbește, decât să fim atenți. Într-o altă vizită acolo, Betania este în jale. Familia iubită era cercetată printr-o boală care sfârșise prin moarte. Domnul a pornit spre Betania având perspectiva strălucită a învierii. Dar, înainte de a-l învia pe prietenul Său Lazăr, le-a arătat Martei și Mariei compasiunea și dragostea Sa. Întotdeauna compasiunea Lui merge înaintea minunilor Sale. El vrea să simțim că El este cu noi în încercare. Suflet Său era purtat în strălucirea luminii din ținutul fără de moarte, departe de mormântul din Betania, dar putea cerceta valea lacrimilor din Betania, astfel că plânge cu cei care plâng. Prin învierea lui Lazăr, El Își dovedește puterea de Fiu al lui Dumnezeu. Cu șase zile înainte de a merge la cruce ca să fie răstignit, Isus vizitează din nou Betania. Prietenii Săi pregătesc o cină pentru El. Ne întrebăm dacă, din ascultarea ei atentă, Maria nu cumva știa despre viitoarea Lui suferință, pentru că ea Îi unge picioarele, arătându-și devotamentul față de El.