Sămânța bună

Ioan 12 se distinge prin acuratețea cu care ne poartă foarte aproape de crucificarea Domnului, pentru a-i surprinde caracteristicile. Ea va aduce mult rod (versetul 24). Va cauza suferințe de nedescris sub judecata lui Dumnezeu (versetul 27). Dumnezeu Tatăl va fi glorificat (versetul 28). Judecata va fi pronunțată asupra acestei lumi. Puterea diavolului va fi anihilată (versetul 31). Hristos va fi „disprețuit“ (Marcu 9.12) și totuși, ca Răscumpărător, îi va atrage pe oameni la Sine (versetul 32). Mulțimea este derutată: ei fuseseră învățați că Mesia va veni și va rămâne cu ei. Îi cunoșteau titlul de „Fiul Omului“ din Vechiul Testament (Psalmul 8.4). Daniel a scris că Îi va fi dată „stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele să-I slujească“ (Daniel 7.14). Dar cine era Fiul Omului care urma să fie crucificat? Ei au omis că El trebuia să fie „făcut cu puțin mai prejos decât îngerii, din cauza morții pe care a suferit-o“ (Evrei 2.9). Au fost înțelese greșit și alte pasaje, căci Daniel a scris că Mesia „va fi nimicit și nu va avea nimic“ (Daniel 9.26). Chiar și astăzi, oamenii aud și citesc despre Isus și își formează propria părere despre El, că este un făcător de minuni, fondator al unei religii, martir… Pentru mulți, ce înseamnă moartea Lui rămâne tot o necunoscută, câtă vreme nu sunt pregătiți să creadă. Dar omul nu va putea să fie întotdeauna indiferent. Vai de aceia care au vrut să rămână necredincioși în timpul cât harul le-a fost oferit! Va fi prea târziu în momentul când se vor răzgândi. Nu vor mai putea fi indiferenți când Isus Se va ridica învestit cu puterea Judecătorului suveran, când „orice ochi Îl va vedea“, când i se va cere socoteală acestei lumi pentru disprețul față de Dumnezeu. Iadul va fi plin de regrete eterne.