Sămânța bună

Domnul Isus tocmai îi avertizase pe ucenicii Lui că Satan are de gând să îi încerce, să îi cearnă ca pe grâu. Petru însă, purtătorul de cuvânt al celor doisprezece, nu s-a simțit deloc afectat, atât de convins era el de propria lui integritate. Aceste două cuvinte, „sunt gata“, oferă cheia și explicația modului cum a ajuns el la cea mai mare criză din viața lui. Petru vorbea serios când spunea acestea. El Îl iubea sincer pe Domnul, însă nu realizase că prin sine însuși nu putea face nimic. El credea că va birui, neștiind cât de slab era cu adevărat. El nu învățase secretul pe care apostolul Pavel avea să ni-l mărturisească mai târziu, „în mine nu e nimic bun“ (Romani 7.18). Ce l-ar fi putut ajuta și ține tare pe Petru? Cu siguranță, ceea ce Domnul avea să spună: „Vegheați și rugați-vă ca să nu intrați în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere“ (Matei 26.41). Petru urma să se lepede de Stăpânul lui, însă Domnul Se rugase pentru el, ca să nu îi slăbească credința. Când Petru s-a întors la El, a fost restabilit. Tot atunci, El îi dă o slujbă lui Petru: „Întărește-i pe frații tăi“ (versetul 32).

„Cel care gândește că stă în picioare să ia seama să nu cadă“ (1 Corinteni 10.12). Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, pentru că doar El ne poate ține să nu ne poticnim și doar El ne poate aduce nevătămați la ținta noastră cerească. Iar când cădem, trebuie, ca și Petru, să ne mărturisim păcatele și să ne întoarcem la Domnul. Dumnezeu „este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).