Sămânța bună

Conducătorii poporului își băteau joc, spunând: „Pe alții i-a mântuit“. Conștienți sau nu, ei au spus ceva însemnat, care era adevărat și care caracteriza din plin viața Domnului Isus. El i-a mântuit pe oameni de păcatele lor și le-a vindecat rănile. Cuvântul „mântuit“ acoperă ambele sensuri. Nu se putea nega faptul că El îi vindecase pe orbi și pe șchiopi, și chiar înviase morții. Însă El făcuse mai mult decât atât: El i-a mântuit pe oameni pentru cer, oferindu-le viață nouă. El a spus: „Păcatele tale sunt iertate“ (Marcu 2.5), și: „Eu le dau viață eternă“ (Ioan 10.28). El a atârnat pe cruce pentru că a dorit să le ofere oamenilor viață eternă. El nu a mântuit oameni doar în timpul vieții Sale active pe pământ. Chiar și acolo, pe cruce, l-a mântuit pe unul dintre tâlharii răstigniți împreună cu El (Luca 23.43). Și acum Isus oferă mântuirea tuturor celor care vin la El.

Ce trist că se gândeau la „alții“, dar nu și la ei! Au recunoscut că „alții“ au nevoie de El, dar ei personal nu fuseseră mișcați. Și, cu siguranță, nu era vina Mântuitorului că ei nu au primit mântuirea, pentru că „Dumnezeu … dorește ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4) – doar dacă ei răspund chemării Lui. Fiul lui Dumnezeu a trebuit să moară pentru împlinirea acestei dorințe. Dacă refuz să vin la El, atunci arăt că nu doresc să fiu salvat. „Veniți la Mine toți“ este mesajul de mântuire care încă mai poate fi auzit. Să nu fim indiferenți față de dragostea Celui care a fost supus suferinței!