Sămânța bună

Folosind o ilustrație din natură – „în locul în care cade copacul, acolo rămâne“ – Biblia subliniază un adevăr fundamental, anume că soarta unei persoane este definitiv pecetluită în momentul în care trece pragul veșniciei.

Domnul Isus, întărind același adevăr, ne oferă ilustrația cu omul bogat și cu Lazăr cel sărac. După ce au murit cei doi oameni, s-au aflat în viața de apoi în două locuri foarte diferite: săracul în sânul lui Avraam, iar bogatul în locul de chin. Între cele două locuri exista o prăpastie de netrecut. Bogatului i s-a spus motivul pentru care se afla această prăpastie între ei: „Astfel că cei care ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată“ (Luca 16.26).

Timpul de har pentru fiecare om se încheie în momentul în care părăsește pământul. După moarte nu mai există har. Afirmația că există încă o posibilitate de convertire este în totală contradicție cu Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi și acum avem posibilitatea să credem în Mântuitorul.

De aceea, fiecare dintre noi ar trebui să se grăbească să împlinească îndemnul rostit cu atâta stăruință pe paginile Bibliei:

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 3.7,8).

„Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2).