Sămânța bună

Un om avea o cabană dărăpănată din lemn și un teren în jurul acesteia. Într-o zi, la el a venit un om bogat care s-a oferit să îi cumpere cabana și terenul.

Cum prețul oferit era foarte generos, bărbatul a acceptat bucuros oferta. Atunci s-a gândit că merită să facă un efort pentru a repara tot ce se mai putea. Așa că în următoarele zile a fost foarte ocupat cu reparațiile. A bătut câteva cuie la scările șubrede, a înlocuit unele țigle de pe acoperiș, a făcut să funcționeze ferestrele și ușile și a înlocuit geamurile sparte. Dar imediat după ce contractul de cumpărare a fost semnat și prețul a fost plătit, cumpărătorul a pus să fie demolată întreaga cabană. El era interesat doar de teren, pentru o nouă construcție.

La fel se întâmplă și cu relația noastră cu Dumnezeu. El vrea să ne remodeleze viața, dar nu Se poate folosi de „reparațiile“ noastre. Ceea ce a rezultat din viața noastră anterioară trăită în păcat nu este bun de nimic. Isus Hristos ne acceptă așa cum suntem, cu toate „vechiturile“ noastre – fapte și gânduri – de care ne este rușine. Dar El nu vrea doar să ne repare, ci dorește să facă absolut totul nou: inima, ființa, viața în întregime.

De aceea, să nu mai încercăm să facem acceptabilă vechea noastră ființă, ci să ne predăm Lui cu totul! Să-I predăm Lui „cheile de la vechea casă“, fără să mai reparăm ceva! Ceea ce va face El atunci va fi spre bucuria noastră și a Lui.