Sămânța bună

Eram în cabinetul unui optician, pentru că aveam nevoie de ochelari noi. După ce mi-a fost fotografiat ochiul, el l-a afișat pe ecranul computerului. Ne-am uitat împreună la fotografie, opticianul cu un ochi profesionist, eu cu ochiul unui admirator. Era absolut fascinant pentru mine să văd un ochi uman pe un ecran așa mare, redat cu toate detaliile sale.

Cât de mare este Creatorul meu, care a putut crea ceva atât de minunat ca ochiul uman! Involuntar m-am gândit la versetul de astăzi: „Cel care a întocmit ochiul oare să nu vadă?“. Răspunsul la această întrebare este evident. Bineînțeles că Dumnezeu poate vedea. Și El vede mult mai mult decât putem vedea noi, oamenii. El vede totul!

Pe de o parte, gândul că Dumnezeu poate vedea totul este unul deosebit de solemn. El percepe ceea ce facem – chiar și ceea ce nu-I place. El ia notă de tot. Acest fapt ne îndeamnă să fim atenți.

Pe de altă parte, suntem mângâiați de gândul că Dumnezeu vede totul. El știe cu ce ne confruntăm în viață. El vede exact când unul dintre copiii Săi trebuie să meargă pe un drum dificil. El cunoaște provocările cu care ne confruntăm în acest moment.

Acest Dumnezeu atotștiutor are o inimă plină de dragoste divină. Ochii Lui străbat tot pământul, ca să-i sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă pentru El (2 Cronici 16.9).