Sămânța bună

Cu toții știm cât de utilă este o ușă. Prin ușa deschisă a balconului simțim adierea vântului de toamnă; dincolo de ușa închisă a dulapului, vasele noastre sunt în siguranță; ușa de la intrare ne protejează de vizitatorii nepoftiți.

Oricine intră pe o ușă ia o decizie: de a părăsi exteriorul și de a se afla în interior. Cel care Îl acceptă pe Isus Hristos, care „intră“ prin El, este salvat și este în siguranță. El este mântuit pentru veșnicie prin lucrarea de răscumpărare de pe Golgota și va avea parte de salvare și de ocrotire în călătoria prin viață.

Cel care intră este de acum liber: poate „intra“ și „ieși“. Nu este limitat de legea dată în Vechiul Testament, ci este liber să facă voia lui Dumnezeu și să-L urmeze cu devotament. Intră să se închine lui Dumnezeu și iese să spună și altora mesajul lui Dumnezeu. Și el va „găsi pășune“, va fi condus „la pășuni verzi“ și „la ape liniștite“ (Psalmul 23.2).

Isus spune: „Eu sunt Ușa“. Nimeni nu poate intra prin El fără să fie mântuit – dar nimeni nu poate fi mântuit fără să intre prin El. Isus este Numele „în care trebuie să fim mântuiți“ (Fapte 4.12). Astăzi, ușa este încă deschisă, de aceea grăbește-te și intră! Căci Biblia vorbește și despre un timp în care ușa va fi închisă. Atunci nimeni nu mai poate fi salvat!

„Cele care erau gata au intrat cu el … și s-a închis ușa“ (Matei 25.10).