Sămânța bună

În 1932, doi bărbați credincioși au întreprins o lungă călătorie prin deșertul libian. Calea i-a dus din nord-vestul Sudanului, prin Egipt, până în estul Libiei. O caravană de paisprezece cămile le-a transportat bagajele: hrana, apa atât de necesară și prețioasele Biblii și Noi Testamente în limba arabă. Când mesagerii evangheliei au ajuns la oaza Siwa, de ei s-a apropiat un șeic care s-a uitat foarte pătrunzător la unul dintre ei. Îl cunoștea? Poate că nu dorea ca în oază să fie oferite Biblii? Atunci arabul i s-a adresat credinciosului: „Vreau să te întreb ceva: Nu ești cumva omul care vinde cărți?“. — „Da, eu sunt. Dar eu nu vă cunosc.“ — „Nu ai fost în oaza Kharga? Poate îți amintești de magazinul de acolo și de șeicul care a cumpărat Noul Testament. Acel om sunt eu. L-am citit de atâtea ori, încât acum știu pe de rost multe pasaje din el.“

Apoi cei doi au vorbit mult timp despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre Isus Hristos. Doi ani mai târziu, vânzătorul de Biblii a primit o scrisoare de la acest arab, care începea cu aceste cuvintele: „Fratele meu în Hristos“.

Au trecut decenii de când a avut loc această întâmplare, iar sămânța pusă atunci a rodit bogat. Evanghelia nu și-a pierdut din puterea sa; ea poate și astăzi să schimbe din temelii inima și viața unui om, atunci când acesta primește Cuvântul lui Dumnezeu, și poate să aducă mântuire, pace și bucurie. Ce impresionant este acest tablou în care vedem uniți oameni din medii atât de diferite!