Sămânța bună
Născut din nou (18)
Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
Ioan 3.17,18
Prin natura sa, omul este un păcătos și va avea parte de judecata lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu îl iubește pe om și L-a trimis pe Fiul Său – nu pentru a ne judeca, ci pentru a ne salva. Acum depinde de om dacă vrea să creadă sau nu în acest Mântuitor.
Teologul iudeu Nicodim, care deținea una dintre cele mai înalte funcții de demnitate publică, fiind membru al sinedriului, a făcut acest pas de credință. Nu știm dacă Nicodim a făcut această schimbare în viață imediat după conversația avută cu Domnul Isus în acea noapte memorabilă, dar știm că mai târziu a luat poziție pentru El în fața colegilor săi de slujbă care Îl respinseseră. „Nicodim, cel care venise la Isus noaptea și care era unul dintre ei, le-a zis: Legea noastră judecă ea pe un om dacă nu aude mai întâi de la el și nu cunoaște ce face?“ (Ioan 7.50,51).
După moartea lui Isus pe cruce, lui Nicodim i s-a alăturat un alt membru al sinedriului. Cei doi au fost curajoși, au mărturisit despre El și s-au ocupat împreună de înmormântarea Domnului: „După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus … Și Nicodim, care la început venise la Isus noaptea, a venit și el și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe“ (Ioan 19.38,39). Dragostea lui Dumnezeu, care s-a descoperit deplin în moartea lui Isus pe cruce, a învins frica de oameni a acestor bărbați.