Sămânța bună

Un om în vârstă a intrat în cabinetul medicului. Părea sănătos, dar mâna pe care o ținea la ureche pentru a auzi mai bine arăta limpede problema omului. Era necesar un aparat auditiv? Avea nevoie de o operație? Bărbatul nu prea avea speranțe că starea lui se va îmbunătăți vreodată.

Doctorul s-a uitat în urechea bărbatului și apoi, cu grijă, cu ajutorul unei pensete, a scos de acolo un dop de ceară lung de aproape un centimetru. Cu șaizeci de ani în urmă, un medic îl tratase pe bărbat de otită și îi introdusese o bucată de vată în ureche. Aceasta a rămas acolo căci a uitat de ea. Cerumenul s-a adunat pe vată, înfundând urechea din ce în ce mai mult.

Fericit, omul în vârstă s-a urcat în mașină și a pornit motorul pentru a merge acasă. Dar ce zgomot! Cu siguranță, motorul este stricat, și-a zis el. Nu, nu era stricat! Mașina lui era în regulă, doar că, în sfârșit, putea auzi bine din nou. El avea urechi, chiar urechi bune, numai că nu auzise bine în toți acești ani, pentru că fuseseră înfundate!

Urechile inimii pot fi de asemenea „înfundate“. De aceea Dumnezeu spune: „Cine are urechi, să audă“. Ce trebuie să auzim? Evanghelia! Isus spune: „Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată“ (Ioan 5.24). Deci trebuie să auzim și să credem, apoi avem viață eternă. Când ar trebui să auzim? Acum și aici! „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 4.7). Dumnezeu Însuși ne cheamă: „Ascultați, și sufletul vostru va trăi“ (Isaia 55.3).