Sămânța bună

În fiecare an, părinții băiatului îl duceau la bunica lui în vacanța de vară. Apoi se întorceau acasă tot cu trenul, a doua zi. Într-o zi, băiatul le-a spus părinților: „Sunt mare acum, pot să merg singur la bunica“. După o scurtă discuție, părinții au fost de acord cu propunerea lui, așa că l-au condus la gară, iar acum așteptau pe peron plecarea trenului. Și-au luat la revedere de la fiul lor, dându-i un ultim sfat, în timp ce copilul le spunea de la fereastră: „Știu! Mi-ați spus aceasta de o mie de ori“. Trenul a dat semnalul de pornire. Atunci tatăl i-a șoptit la ureche: „Fiule, dacă te vei simți nesigur, aceasta este pentru tine“. Și i-a strecurat ceva în buzunarul cămășii.

Pentru prima dată, băiatul era singur în tren, fără părinții lui. A admirat peisajul de la fereastră, dar nu mult, pentru că în jurul lui era forfotă. Unii pasageri se împingeau, alții făceau mult zgomot. Întruna intrau și ieșeau din compartiment. Conductorul i-a dat câteva sfaturi, pentru a-l încuraja, dar copilul a început să se simtă tot mai nesigur cu fiecare minut care trecea… Și acum era chiar speriat. A lăsat capul în jos, a stat în colțul lui, singur, cu lacrimi în ochi. Atunci și-a amintit că tatăl îi strecurase ceva în buzunar. Tremurând, a scos bilețelul din buzunarul cămășii. Pe bucata de hârtie scria: „Fiule, sunt în ultimul vagon“.

Călătoria poate să ne pară grea. Dar Domnul ne-a promis că este în același „tren“ cu noi. Chiar dacă uneori considerăm că ne descurcăm și fără El, iubirea Sa nu L-a lăsat să ne dea drumul singuri: „Sunt cu tine mereu“.