Sămânța bună

Cel care nu este întors la Dumnezeu și nu L-a acceptat pe Isus Hristos prin credință ca Mântuitor al său nu a experimentat încă nașterea din nou. El este mort pentru Dumnezeu și pentru Împărăția Sa. Poate că cineva se gândește că, până la urmă, acesta nu este totuși cel mai rău lucru. Dar este extrem de rău! Pentru că omul va fi ori în rai, ori în iad; va avea fie viață veșnică, fie condamnare veșnică. Domnul Isus confirmă de două ori în aceste versete că omul care rămâne în starea de necredință va fi pierdut pentru totdeauna.

Cel care crede în Fiul lui Dumnezeu primește binecuvântările nemăsurate ale vieții veșnice. Dar cel care nu crede în El este pierdut. Ce gând șocant este acesta, „sunt pierdut“! Să observăm că nu se vorbește despre o „scânteie divină“ în om, care trebuie doar aprinsă. Nu, ci Cuvântul lui Dumnezeu spune că omul este mort din punct de vedere spiritual și că – fără credința în Isus – va fi pierdut.

Oamenilor nu le place să audă că sunt pierduți. Și totuși acesta este adevărul. Am fi iresponsabili dacă nu am spune acest lucru. Este o fatalitate a nu recunoaște această realitate. Fără credința în Domnul Isus, omul este pierdut! El se află deja pe calea înspre pierzare. Totul depinde acum de poziția pe care o ia omul față de Hristos și față de moartea Sa pe cruce: „Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1.18). Dumnezeu însă nu vrea ca omul să fie pierdut. El îl iubește și dorește „ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștință de adevăr“ (1 Timotei 2.4).