Sămânța bună

Evenimentele care se întâmplă în mod imprevizibil sunt adesea atribuite întâmplării. În funcție de efectele, favorabile sau nefavorabile, pe care acestea le au asupra noastră, spunem că suntem „norocoși“ sau „ghinioniști“.

Într-o zi, Rudolf, un băiat de 16 ani, a plecat într-o excursie cu bicicleta. La dus, a dat de o pantă, care pe o distanță de aproximativ 1,5 km nu avea nicio curbă. La un moment dat a atins viteza amețitoare de 70 km/h. La întoarcere, el a mers pe același traseu, dar de data aceasta a trebuit să urce panta. Desigur, deplasarea a fost mult mai lentă, deși Rudolf s-a străduit din răsputeri. Pe neașteptate însă a lovit cu roata din față o groapă din șosea. Furca din față s-a rupt. Rudolf a căzut, dar s-a ales doar cu câteva vânătăi ușoare. Tânărul s-a gândit: „Ce s-ar fi întâmplat dacă furca bicicletei s-ar fi rupt la coborâre?“.

Gândul la moarte este copleșitor pentru un adolescent de 16 ani! Mulți oameni care au avut parte de evenimente similare și-au spus apoi: „Am avut noroc!“. Dar pentru Rudolf a fost mai mult decât atât. Dumnezeu l-a păzit, dar în același timp i S-a adresat într-un mod special: „Unde îți vei petrece veșnicia când viața ta va ajunge la sfârșit?“.

Indiferent de vârstă, ceea ce se va întâmpla în momentul următor nu este în mâinile noastre. De aceea, să răspundem astăzi la chemarea lui Dumnezeu! El nu lasă nimic la voia întâmplării. El dorește să ne salveze!

De ce nu vii tu, suflet nestatornic,
cât încă pot Mântuitor să-ți fiu?