Sămânța bună

Este vară și canicula vă strică mult din confortul dumneavoastră termic, poate chiar în timp ce parcurgeți această pagină din devoțional. Dar vă mai amintiți că în ianuarie și februarie vă doreați mult să se termine cu frigul, cu ploaia înghețată, cu poleiul, cu gerul tăios? Ceea ce vă interesa cel mai mult atunci era, cu siguranță, când se va încălzi vremea. Și chiar dacă atunci nu se întrevedea niciun sfârșit al vremii reci, cel puțin știați că în martie gerul și zăpada vor începe să facă loc primăverii.

Desigur că și perioadele de carantină nesfârșite, cauzate de pandemie, le-ați fi suportat mai bine dacă ați fi știut de la început cât vor ține restricțiile.

Într-o zi veți avea însă parte de ceva cu totul diferit, tocmai pentru că nu se va sfârși niciodată: Sufletul dumneavoastră va fi ori cu Isus Hristos în cer, într-o veșnicie fără de sfârșit, ori cu Satan și cu îngerii săi, în întunericul veșnic.

Aici, pe pământ, orice situație se termină cândva, dar chinurile veșniciei nu se vor sfârși niciodată. Fie că este vorba de minute, de ore, de zile sau de ani – toate acestea își vor pierde semnificația într-un timp care nu va avea sfârșit. Pentru frigul din lunile de iarnă și pentru perioadele de carantină v-ați putut pregăti, mai mult sau mai puțin. Dar pentru veșnicie sunteți pregătit? Câtă durere în glasul Domnului când ne spune: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi …“! Câtă insistență în dragostea Sa de neoprit: „Veniți la Mine … și Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28)!