Sămânța bună

În anul 168 î.Hr., regele sirian Antioh al IV-lea Epifanul a ocupat Egiptul Superior cu trupele sale. Dar romanii nu doreau să vadă un rival dezvoltându-se în estul Mediteranei, așa că au trimis un emisar în Egipt.

Întâlnirea a avut loc la Eleusis. Trimisul roman l-a întâmpinat pe regele sirian fără a-l saluta și i-a cerut cu asprime să părăsească imediat Egiptul. Cu toiagul său a desenat în nisip un cerc în jurul regelui: „Decide-te acum! Nu vei părăsi acest cerc până nu ne vei da un răspuns!“. Astfel, Antioh nu a avut de ales decât să se retragă imediat sau să riște un conflict deschis cu Roma.

Maniera romanului a fost nepoliticoasă și umilitoare, dar foarte eficientă. Cu toate acestea, nici măcar nu a avut un temei juridic pentru cererea sa ultimativă.

Atunci când Dumnezeu „ne cheamă să ne retragem“ și ne poruncește să ne pocăim și să ne întoarcem la El, cineva ar putea găsi aceasta ca fiind o afirmație nepoliticoasă, dură și umilitoare. Dar, înainte de toate, să ne amintim că Dumnezeu are dreptul să ne ceară acest lucru, pentru că El este Creatorul nostru. Să înțelegem că nu este vorba de „poziții de putere“. Cererea lui Dumnezeu este un apel din dragoste. El nu vrea ca noi să pierim, ci dorește să ne dea viață veșnică. De aceea, El ne cheamă atât de urgent la pocăință, dar nu ne obligă să facem acest lucru.