Sămânța bună
Înălțarea lui Hristos
El i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, a fost despărțit de ei și a fost înălțat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
Luca 24.50-52
După învierea Sa, Isus S-a arătat ucenicilor Săi timp de 40 de zile, pregătindu-i pentru plecarea Sa. Ce mângâiere a fost pentru ei să-L revadă după răstignire și moarte și să-L asculte!
Dar acum a sosit timpul ca ucenicii să-și înceapă slujirea. Ei nu vor fi singuri în această situație. Căci, înainte de a-Și lua rămas bun de la ei, Isus Și-a reînnoit promisiunea: „Voi veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi“. Apoi le-a prezentat sfera lor de acțiune: „Și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului“.
După aceea, Isus Și-a ridicat mâinile spre cer și i-a binecuvântat pe ucenici. El a fost înălțat de pe pământ și a dispărut în nori. Ucenicilor le-a fost greu să-și ia ochii de la cer. Le era mult prea dor de Domnul lor! Atunci, Dumnezeu a trimis doi îngeri la ei cu mesajul: „Acest Isus, care a fost înălțat la cer dintre voi, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând în cer“ (Fapte 1.8,11).
După înălțarea Sa, Domnul Isus a plecat la cer „și S-a așezat la dreapta Măririi, în locurile preaînalte“ (Evrei 1.3). Acolo, El este activ pentru ai Săi, rugându-Se pentru ei, astfel încât credința lor să nu slăbească în împrejurările dificile ale vieții. El are compasiune pentru slăbiciunile lor, pentru că El Însuși a fost ispitit în viața Sa pământească.
Isus nu-Și părăsește ucenicii!