Sămânța bună

De câteva săptămâni urmăresc cu interes cum se dezvoltă grădina vecinului meu în vârstă. Straturile de legume au fost aranjate cu grijă de rudele lui încă de primăvară. De atunci, cartofii, castraveții și roșiile au crescut și au înflorit. Cum reușește pensionarul să facă în așa fel, încât să nu se vadă buruieni în lungul și-n latul grădinii? Trupul său slăbit nu îi permite să îngenuncheze și să plivească ore întregi.

Secretul mi-a fost dezvăluit ieri: l-am văzut pe bătrân cum se plimba pe alei cu un sac cu rumeguș și scoarță și cum făcea ca fiecare plantă nedorită să dispară sub un strat gros de asemenea amestec, numit mulci.

Nu ne comportăm noi, oamenii, la fel atunci când vine vorba de păcatele noastre? Așa cum în fiecare grădină sunt buruieni, în viața fiecărui om sunt păcate. Le acoperim cu sârguință, pentru că nimeni nu trebuie să vadă răul pe care l-am făcut și ne prefacem că suntem prietenoși, veseli și serviabili. Nimeni nu ne poate acuza de nimic.

Cu toate acestea, suntem împovărați, neliniștiți și nefericiți. Nu ar fi mai bine dacă am îngenunchea, pentru a îndepărta buruienile împreună cu rădăcinile? Cum putem face aceasta? Prin pocăință și mărturisire sinceră în fața lui Dumnezeu și a oamenilor pe care i-am nedreptățit.

De asemenea, să căutăm cauzele care ne-au condus la păcat și apoi să luăm măsurile de precauție, pentru a nu cădea din nou.