Sămânța bună

îndepărtată (10)

Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău“.

Luca 15.21

Fiul risipitor n-a mai rostit cuvintele „fă-mă ca pe unul dintre argații tăi“, pe care intenționa să le spună. Cum ar fi putut el să le rostească având parte de o asemenea primire iubitoare și lipsită de orice reproș? Dumnezeu Se poartă în felul acesta cu noi doar pentru că El este dragoste, nu pentru că noi suntem demni de iubire. Adesea credem că Dumnezeu trebuie să acționeze în funcție de ceea ce noi înțelegem sau simțim despre El. Când ne gândim la mizeria noastră, putem fi înclinați să-I spunem: „Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi“. Acest lucru ar părea o dovadă de smerenie, dar nu este. Dimpotrivă, restricționează dragostea lui Dumnezeu.

Oamenii – chiar și cei născuți din nou, adevărații copii ai lui Dumnezeu – au adesea dificultăți în a înțelege harul nemărginit al lui Dumnezeu. Mulți creștini sinceri ar fi mulțumiți, de exemplu, cu un „colțișor în cer“. Dar cei care gândesc astfel nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg caracterul și bogăția dragostei Sale. Dumnezeu acționează de fapt potrivit cu ceea ce este El în Sine Însuși. „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, … ne-a adus la viață“ (Efeseni 2.4,5).

Oare un „colțișor în cer“ ar mai corespunde bogăției harului dragostei Sale? Oare un astfel de loc umil nu ar pune mai degrabă la îndoială bogăția îndurării Sale? – Acest lucru s-ar fi întâmplat dacă tatăl ar fi făcut din fiul său întors acasă unul dintre argații săi.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Deuteronom 2.26-37 · Matei 20.29-34