Sămânța bună

Am cunoscut-o pe Sandra la serviciu. Avea 18 ani și era foarte inteligentă. Încetul cu încetul mi-a spus povestea ei: „Când eram destul de mică, părinții mei s-au despărțit. Nu am știut niciodată ce este un tată iubitor. Mama mea a fost nevoită să muncească din greu și avea puțin timp pentru mine. Aveam doar o jucărie de pluș și, cum aceasta îmi era mereu alături, ei îi spuneam problemele mele de la școală, experiențele dezamăgitoare cu prietenii… Am căutat adesea pe cineva care să mă asculte și care să îmi răspundă la întrebări, dar fiecare ori avea problemele lui, ori nu știa să-mi dea niciun sfat. Așa că am rămas doar cu ursulețul meu de pluș…“.

Cu puțin timp înainte de împlinirea vârstei de 19 ani a fost momentul de cotitură din viața ei: Sandra L-a cunoscut pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor, Căruia să Îi poată spune totul în rugăciune. Spre deosebire de jucăria ei de pluș, Dumnezeu trăiește, Dumnezeu aude, Dumnezeu răspunde, Dumnezeu ajută.

Fericirea se găsește la Dumnezeu și fără Dumnezeu ea nu există. Fericirea înseamnă a trăi cu Dumnezeu și a-L cunoaște atât în ziua cercetării, pe care El o îngăduie spre binele nostru, cât și în ziua bucuriei, pe care El o trimite în viața noastră. Înseamnă a te ruga Lui, a-L lăuda, a citi Cuvântul Său și a face voia Lui. Toate acestea, după ce a fost rezolvată problema păcatelor. În temeiul jertfei Domnului Isus împlinite la cruce, Dumnezeu iartă pe oricine crede în El.