Sămânța bună
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (5)
Și el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i pască porcii. Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.
Luca 15.14-16
Omul care Îi întoarce spatele lui Dumnezeu va fi foarte afectat din punct de vedere moral. În ciuda istețimii sale, a priceperii sale, a strădaniei sale, a căutării plăcerilor și a fericirii, sufletul lui va deveni tot mai sărac. Mai devreme sau mai târziu, la fel ca fiul cel tânăr, va începe să sufere din cauza lipsurilor și, în cele din urmă, se va regăsi la „turma de porci“. Diavolul nu oferă nimic, el doar ia. În „țara îndepărtată“ nu există satisfacție.
Când a venit foametea, fiul cel tânăr nu s-a gândit la tatăl său. A apelat, în schimb, la un om din acea „țară îndepărtată“, pe care îl cunoștea, căci, probabil, contribuise la risipirea averii lui. Tânărul era sigur că îl va ajuta.
Diavolul și lumea sunt niște recompensatori extrem de răi! Ei pretind să fie plătiți scump pentru orice serviciu și nu dau nimic înapoi. Ei cer un preț mare pentru jumătățile lor de măsură și pentru fericirea lor falsă și îl lasă pe om flămând. Fiul risipitor a fost dezamăgit amarnic: „Nimeni nu i le dădea“.
Este însă Unul care poate da și vrea să dea cu adevărat – Dumnezeu! Dar El nu este dorit. Chiar și atunci când fericirea înșelătoare se prăbușește ca un castel de cărți de joc și când foamea chinuie cumplit, omul tot nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu. Și atunci preferă să se refugieze la oameni, nu să se îndrepte spre Dumnezeu.