Sămânța bună

În anul 1962, Don Richardson și soția sa au ajuns la tribul sawi din Noua Guinee Olandeză (astăzi Indonezia). Ei au vrut să le aducă vestea bună a lui Isus Hristos. Dar oamenii din tribul sawi, vânători de capete și canibali, considerau că este o expresie de maximă bărbăție „să îngrașe, cu o prietenie prefăcută, membrii unui trib inamic înainte de a-i măcelări“.

După ce a câștigat însă încrederea tribului, Don le-a vorbit despre Isus Hristos, Mântuitorul lumii. Dar cât de șocat a fost să constate că tribul sawi îl considera pe trădătorul Iuda Iscarioteanul cel mai mare erou! Ei îl venerau pe Iuda pentru faptul că acesta, prefăcându-se prieten, a reușit să-L trădeze pe Isus cu un sărut.

Misionarul se gândea cum să le explice mai convingător acestor oameni că trebuie să fie recunoscători pentru dragostea lui Dumnezeu în Isus Hristos. Don și soția lui s-au rugat ca Dumnezeu să le dea înțelepciune și un bun prilej de a le explica aceasta pe înțelesul lor.

Într-o zi au asistat la o ceremonie ciudată. Tribul sawi a vrut să facă pace cu un trib vecin, tot de canibali. Dar, cum o pace durabilă nu ar fi fost posibilă – erau și ei conștienți de aceasta – atunci când trădarea și viclenia erau venerate ca fiind cele mai înalte virtuți, nu exista decât o singură cale: în semn de încredere reciprocă, un nou-născut al unui trib avea să fie dat în grija celuilalt trib. Copilul a fost numit „Tarip“ – copilul păcii.