Sămânța bună

Când eram copii și făceam vreo prostie în sufragerie, încercam să o ascundem sau cel puțin să nu dăm de bănuit că noi am fi fost făptașii. Dispăream în camera noastră și ne jucam acolo ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Acest comportament nu ne este străin nici ca adulți. Cât de greu ne vine să ne recunoaștem greșelile! Deși încercăm să ne punem într-o lumină bună în fața semenilor noștri, totuși, în fața lui Dumnezeu, nu ne putem da drept alții, fiindcă nu ne putem ascunde adevărata noastră stare. El ne vede întotdeauna și înregistrează toate acțiunile noastre, luând notă de fiecare păcat pe care îl săvârșim. Mai mult, El Se uită în inima noastră și ne cunoaște toate gândurile. Nu-L putem păcăli deloc! „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face“ (Evrei 4.13).

Deci nu are rost să încercăm să ascundem ceva de Dumnezeu. El nu numai că vede totul, ci într-o zi chiar va descoperi toată vinovăția noastră neiertată și va pronunța judecata Sa dreaptă asupra ei: condamnare veșnică!

De aceea, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne mărturisim acum păcatele înaintea lui Dumnezeu. Și El ni le va ierta pe toate și nu vom mai fi niciodată judecați! Temelia pentru această achitare divină este moartea lui Isus Hristos. El a murit, pentru ca oamenii păcătoși să poată fi iertați de Dumnezeu.