Sămânța bună
Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (3)
Cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine“. Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și a plecat într-o țară depărtată, unde și-a risipit averea, trăind în destrăbălare.
Luca 15.12,13
Fiul cel tânăr din această parabolă și-a părăsit tatăl pentru a-și urma propria voie. Stilul său de viață risipitor nu este principiul păcatului, ci mai degrabă rezultatul acestuia. Îndepărtarea de Dumnezeu pentru a ne face numai voia proprie este începutul și semnul distinctiv al păcatului (1 Ioan 3.4). În primul gest al tânărului a stat toată ticăloșia; el i-a întors spatele tatălui său, pentru a-și trăi viața fără el.
A fost tatăl din parabolă un om dur și neiubitor? Parabola ne arată exact contrariul. Cu toate acestea, tânărul s-a grăbit să se îndepărteze de el. Nu după multe zile a strâns totul și a plecat, spune Sfânta Scriptură. Cât de adânc trebuie să-l fi rănit acest lucru pe tatăl său!
Cu toții, fără excepție, am parcurs această tristă cale. Cu toții am păcătuit împotriva lui Dumnezeu și I-am întors spatele pentru a ne urma propriile idei. Ne-am gândit vreodată ce părere are Dumnezeu despre atitudinea noastră?
Nu toți am trăit în destrăbălare; poate că mulți am dus o viață onorabilă. Dar, atunci când privim la rădăcina păcatului și la inima omului, astfel de diferențe dispar. Cert este faptul că toți ne-am îndepărtat de Dumnezeu, crezând că putem fi fericiți fără El!