Sămânța bună

Pănțărușul (pasăre mică, numită și ochiul-boului) hibernează în păduri și își intonează bucuros cântul, chiar dacă afară este frig și zăpada acoperă pământul. Se pare că este atât de fericit, încât niciodată vremea rea nu-i poate tăia cu nimic elanul.

Comportamentul lipsit de griji al păsărilor i-a pus pe mulți pe gânduri. Aceste creaturi înaripate par să aibă ceva ce noi nu avem, pentru că, de multe ori, seninătatea și bucuria noastră sunt doar de suprafață. Îngrijorarea ne alungă într-o clipă buna dispoziție – nu însă și pe cea a păsărilor, fiindcă ele nu-și fac griji. Nu sunt îngrijorate nici de o penurie de alimente, nici de cotele privind poluarea mediului. „Orizontul lor limitat“ le face să fie extrem de „nepăsătoare“.

Noi, oamenii, „gândim mai departe“ decât păsările și, din acest motiv, suntem adesea deprimați. Totuși, nu gândim suficient de departe! Aceasta este, de fapt, problema! Rămânem blocați în limitele lumii noastre vizibile.

De multe ori, Dumnezeu nu are loc în gândurile noastre. Ajutorul și purtarea Lui de grijă sunt concepte neclare pentru mulți, dar nu trebuie să rămână așa!

Cine crede în Domnul Isus devine un copil al lui Dumnezeu. El poate privi cu încredere la Dumnezeu ca la Tatăl său și își poate lăsa grijile în seama Lui. Acest lucru aduce în inimă bucurie și alungă grijile.