Sămânța bună

Prin cuvintele introductive ale parabolei fiului risipitor, Isus arată originea omului. El este o creatură a lui Dumnezeu, avându-și originea în Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în noi toți“ (Efeseni 4.6). În calitate de Creator, El este Dumnezeul și Tatăl tuturor oamenilor.

Nu este deloc întâmplător faptul că Dumnezeul cel veșnic l-a creat pe om într-un mod special și a suflat în el „suflare de viață“ (Geneza 2.7). Pentru că suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și pentru că suntem creaturi înzestrate cu rațiune (Geneza 1.26), vom da socoteală înaintea Lui de viața pe care o ducem. Acest lucru înseamnă că suntem direct și personal răspunzători în fața lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a încredințat – daruri și abilități – în bunătatea Sa.

În plus, avem obligația de a-L reprezenta pe Dumnezeu în această lume, pentru că noi suntem creați după chipul Lui, iar chip înseamnă reprezentare. Prin urmare, fiecare om Îi datorează supunere și ascultare.

Cei doi fii din această parabolă îi reprezintă pe oameni așa cum sunt ei din fire. Și sunt responsabili în fața Dumnezeului, Căruia Îi datorează existența lor. Deși Dumnezeu este Creatorul lor, ei încă nu sunt „născuți din Dumnezeu“. Ei au nevoie de o naștere din nou (Ioan 3.3), de o întoarcere la Dumnezeu, așa cum vom vedea în această parabolă.