Sămânța bună

În urmă cu aproximativ 80 de ani se încheia cel de-al Doilea Război Mondial. Punctul său de cotitură l-a constituit bătălia de la Stalingrad (1942-1943), în care armata germană a fost încercuită și învinsă de forțele rusești. A fost o luptă crâncenă, în care mureau zilnic mii de soldați. Frigul aprig și vântul tăios de stepă erau de nesuportat pentru luptători; de asemenea aprovizionarea se făcea în condiții foarte dificile. Un soldat german a scris în ultima sa scrisoare către tatăl său: L-am căutat pe Dumnezeu în fiecare casă distrusă, la fiecare colț de stradă, în fiecare camarad… Dumnezeu nu S-a arătat când inima mea a strigat după El… Nu, tată, nu există Dumnezeu.

Acest tânăr L-a căutat cu disperare pe Dumnezeu în acel infern. Situația lui era, cu siguranță, una groaznică, dar nu cumva Îl căuta pe Dumnezeu într-un loc greșit? Să căutăm oare dragostea lui Dumnezeu într-un oraș bombardat, într-o ruină fumegândă, într-un război cauzat de oameni? Nu!

Dragostea lui Dumnezeu este văzută într-un loc cu totul diferit: pe crucea de la Golgota! Acolo, Isus a murit din dragoste pentru oamenii păcătoși, ca să ne deschidă calea spre Dumnezeu și spre cer. Crucea lui Hristos este dovada de netăgăduit a dragostei lui Dumnezeu! Ceea ce s-a întâmplat la Stalingrad și în alte locuri nu face decât să demonstreze cât de mult avem nevoie de Cineva care să ne salveze din starea de vinovăție în care ne găsim. Dragostea lui Dumnezeu este în Isus și o putem vedea atât de limpede în moartea Sa.