Sămânța bună

Pe un trotuar stă un bărbat și așteaptă. În jurul lui este un zgomot infernal: un aflux nesfârșit de mașini, printre ele camioane și biciclete. Tocmai oprește un tramvai, călătorii coboară și dispar în pasajul subteran. Mulțimea de oameni trece grăbită pe lângă cel care așteaptă. Sunt angajați bine îmbrăcați de la bănci, elevi care pălăvrăgesc, femei casnice cu cărucioare de copii sau sacoșe de cumpărături. Bărbatul nu observă toată această agitație. Nu vede nici oferta colorată a magazinelor. Nu se mișcă. Se pare că nu-l deranjează nici frigul. El așteaptă.

Deodată observă, în direcția spre care privește, persoana așteptată. Acum totul se schimbă: fața lui gravă se luminează de un zâmbet larg, face semn cu mâna și se îndreaptă cu pași siguri spre acea persoană.

Credinciosul se aseamănă acestui bărbat care așteaptă. El stă în mijlocul maselor mișcătoare de oameni din această lume, dar nu permite să i se distragă atenția. Comportamentul său serios arată speranța sa vie cu privire la revenirea Domnului Isus. Inima credinciosului nu se agață de valorile trecătoare și de bucuriile de o clipă ale lumii.

Răpirea este iminentă. Atunci Îl vom vedea pe Domnul nostru – Cel în care ne punem astăzi toată încrederea – așa cum este El! De aceea să-L așteptăm, fiecare acolo unde a fost așezat.

Domnul Isus ne-a promis: „Eu vin curând!“.