Sămânța bună

Au trecut câteva zile. Într-o seară, după ce cărbunarul a mâncat, a zis deodată:

— Femeie, unde e cartea? Știi tu, cea pe care…

— Da, ce-i cu ea?, a întrebat ea speriată.

— În partea mea de carte este o povestire, una foarte frumoasă, dar din păcate am doar sfârșitul. Aș dori să știu și începutul. N-ai vrea să mi-o împrumuți ca să o citesc?

— Cu plăcere! Și mie mi s-a întâmplat ca și ție. Nici povestirea mea nu-mi iese din minte. Ce s-a întâmplat mai departe? L-a primit tatăl iarăși pe fiul său?

— Da, l-a primit. Dar ce i-a făcut pe cei doi să se despartă?, a dorit să știe soțul.

Zâmbind, soția a adus partea ei din carte. Toată supărarea a fost uitată și cei doi au citit împreună povestirea despre fiul risipitor. După această primă citire împreună a Cuvântului lui Dumnezeu au continuat la fel și în alte zile. Astfel, Dumnezeu Și-a început lucrarea Sa în inimile lor. Cei doi s-au recunoscut în fiul pierdut și că erau departe de Tatăl ceresc. Apoi au făcut același lucru ca și fiul pierdut: s-au întors la Dumnezeu și au primit iertarea și pacea în inimă prin credința în Isus Hristos. Astfel au experimentat adevărul biblic:

„Căci roada luminii stă în orice bunătate, în dreptate și în adevăr“ (Efeseni 5.9).