Sămânța bună

După lăsarea întunericului, a trebuit să plec cu bicicleta la un coleg de școală. Mama m-a întrebat: „Îți funcționează farul și stopul de la bicicletă?“. Această întrebare m-a enervat, deoarece tocmai atunci luminile nu funcționau. Dar trebuia să plec și nu aveam timp să le repar.

Mergând cu bicicleta fără lumini, m-a lovit o mașină. Nu au fost consecințe grave, dar a fost totuși o imprudență din partea mea să merg fără lumini. Dacă aș fi avut lumină la bicicletă, aceasta mi-ar fi oferit o dublă protecție: aș fi putut vedea în întuneric pe unde duce drumul și aș fi fost văzut de ceilalți participanți la trafic.

Dacă iluminatul de la bicicletă este atât de important, atunci în viața spirituală lumina este indispensabilă. Și în acest caz, ea îndeplinește două funcții:

• Avem nevoie de lumina Cuvântului lui Dumnezeu pentru a vedea calea corectă într-o lume întunecată. Domnul Isus spune în Ioan 12.35: „Cine umblă în întuneric nu știe unde merge“. Prin urmare, este important să avem această lumină și să o folosim în călătoria noastră pe calea credinței.
• În același timp, noi înșine ar trebui să fim o lumină pentru semenii noștri, astfel încât aceștia să recunoască drumul cel bun. În Filipeni 2.15 ni se cere să strălucim ca niște lumini în lume, pentru a-i putea ajuta pe cei din jurul nostru să se orienteze.