Sămânța bună

Unul dintre cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Isus și-a recunoscut vinovăția și a mărturisit despre nevinovăția Domnului care era răstignit la mijloc. Apoi s-a întors către Domnul și I-a spus: „Adu-Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!“ (Luca 23.42).

Tâlharii se confruntau cu agonia morții pe cruce. Totuși, unul dintre ei a vorbit despre Isus care va domni ca Împărat în împărăția Sa. Aceasta era credința în Cel care murea pentru păcătoși. „Acesta este Împăratul Iudeilor.“ Ceea ce alții au scris pe cruce ca expresie a batjocurii și a necredinței lor era adevărat, iar acel tâlhar era convins de aceasta. El recunoștea în Isus Hristos pe Fiul lui Dumnezeu, pentru care crucea nu putea însemna sfârșitul.

Credința lui s-a exprimat prin încredere. În ceea ce privește viața sa păcătoasă, a fost liniștit după ce și-a mărturisit vina. „Adu-Ți aminte de mine“, a fost singura lui rugăminte. El a lăsat totul în seama lui Isus.

Cât de emoționant este răspunsul Mântuitorului la această credință: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23.43). Isus nu Își va aduce aminte de acest bărbat peste ceva timp, ci chiar în aceeași zi sufletul lui salvat a intrat în Paradis cu Isus! Lucrarea răscumpărării este atât de desăvârșită, încât marea vină a unui infractor a fost complet ștearsă. Numai credința în Mântuitorul i-a adus mântuirea veșnică.