Sămânța bună

Ploua, iar bicicleta fiului de 15 ani se afla în grădină. Tatăl îi ceruse să ducă bicicleta în garaj. Dar, când a venit acasă seara, a trebuit să constate că bicicleta era tot în grădină.

Un director de departament a discutat cu un angajat, spunându-i că era foarte urgent ce îi încredințase să facă. Angajatul a încuviințat, dar a doua zi lucrarea nici nu era începută.

Au acționat greșit fiul și angajatul? Da, desigur, pentru că atât tatăl, cât și directorul de departament au o poziție de responsabilitate, care implică o anumită autoritate. Faptul că aceștia dau ordine nu înseamnă că reduc valoarea persoanelor cărora li se adresează, ci că acționează conform responsabilității pe care o au. – Dar nu este restricționată libertatea fiului sau a angajatului dacă trebuie să îndeplinească ordinele? Într-un anumit sens, da. Însă niciun copil nu poate crește sănătos fără îndrumări binevoitoare și corecte; nicio firmă nu poate funcționa fără o conducere adecvată.

Dumnezeu Creatorul dorește să ne învețe pe toți oamenii, creaturile Sale, spre binele nostru. Suntem responsabili să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu. El ne vorbește cu autoritate, dar și cu dragoste. Astăzi ne spune să ne pocăim și să ne întoarcem la El: „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască“ (Fapte 17.30).

Care este răspunsul nostru? Ne prefacem că nu auzim? Sau, prin harul Lui, facem parte dintre aceia care au încredere în El, în înțelepciunea și în dragostea Lui?