Sămânța bună

Niciunul dintre cei care au stat în preajma crucii nu s-a așteptat la acest strigăt: „S-a sfârșit!“. Poate că unii s-au gândit că mai potrivit ar fi fost ca Isus să strige: „Totul în zadar; am pierdut!“.

Conducătorii poporului tocmai spuseseră despre El: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El!“ (Matei 27.43). Spunând aceste cuvinte, au citat aproape cuvânt cu cuvânt Psalmul 22.8. Când soldații au tras la sorți pentru hainele Lui, au împlinit exact ceea ce fusese prevestit. Când marele preot i-a dat lui Iuda plata pentru trădarea lui, nimeni nu s-a gândit că Zaharia a prorocit despre cei treizeci de arginți. Când unul dintre cei care stăteau acolo, la cruce, I-a dat Domnului oțet, nimeni nu și-a amintit că David spusese exact aceasta despre Hristos (Mesia) în Psalmul 69.21. Cât de orbi au fost acei oameni!

Domnul Isus a spus că a venit să împlinească legea și profeții (Matei 5.17). Așa s-a și întâmplat – nu doar la cruce, ci și în toată viața Lui pe pământ. Oricine poate să verifice împlinirea nenumăratelor profeții din Vechiul Testament în viața Sa. Iar la sfârșitul drumului Său pe pământ, El a putut spune pe bună dreptate: „S-a sfârșit!“. Lucrarea mare pentru glorificarea lui Dumnezeu și pentru mântuirea păcătoșilor, această lucrare pe care I-a dat-o Tatăl, a fost împlinită.

El e viu și înălțat azi, stă la dreapta Tatălui,
Căci lucrarea mântuirii este gata: „S-a sfârșit!“.