Sămânța bună

Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-l aducă pe fiul său, Isaac, jertfă pe un munte în țara Moria. Avraam a ascultat și a pornit într-acolo, așa cum i-a spus Dumnezeu. Când a ajuns la acel loc, a zidit un altar, a așezat lemnele pe acesta și l-a pus pe fiul său deasupra lemnelor. Când Avraam a luat cuțitul să-l înjunghie pe fiul său, un înger al Domnului l-a oprit. Isaac nu trebuia să moară, pentru că Avraam dovedise că este ascultător de Dumnezeu.

Ulterior, Avraam a jertfit în locul fiului său un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiș. Astfel, pentru Isaac s-a găsit un locțiitor, cineva care a murit în locul lui.

Această împrejurare ne îndreaptă atenția spre ceea ce a avut loc la crucea de la Golgota. Acolo, Dumnezeu nu L-a cruțat pe singurul și preaiubitul Său Fiu, ci L-a dat la judecată și la moarte. Acolo, Domnul Isus a suferit pentru păcatele noastre și a fost atins de loviturile unui Dumnezeu sfânt, care trebuie să judece păcatul.

Comparând ceea ce a avut loc pe Golgota cu această împrejurare din viața lui Avraam și a lui Isaac, observăm o mare deosebire: pentru Isus Hristos nu a fost niciun locțiitor! În locul Său nu a putut fi jertfit un berbec. Numai El putea să împlinească lucrarea mare și grea de mântuire. De aceea, El a fost înălțat pe cruce și a murit acolo ca mielul de jertfă (Ioan 3.14). Nu a existat altă cale pentru împlinirea planului de mântuire al lui Dumnezeu!