Sămânța bună

„Dumnezeu nu mă vede, pentru că nici eu nu-L văd.“ Poate așa gândesc mulți. Din punct de vedere rațional, la prima vedere așa pare să fie. Dar este oare adevărat? Următoarea întâmplare ar trebui să ne dea de gândit…

În liftul unui mare hotel, unde câinii erau strict interziși, s-au întâlnit doi bărbați. Unul dintre ei purta un costum de vânătoare. „Vreți să mergeți la vânătoare?“, l-a întrebat celălalt. — „Da“, a răspuns vânătorul nu fără o umbră de mândrie. — „Și nu aveți niciun câine cu dumneavoastră?“, a fost următoarea întrebare. — „Ba da, desigur“, a spus bărbatul în haine de vânătoare. „Între noi fie spus, îl am chiar aici în hotel. Nu vă pot spune ce truc am folosit pentru a-l aduce aici. Nimeni nu l-a observat până astăzi. Și dumneavoastră sunteți vânător?“ — „O, nu“, a răspuns celălalt, „eu sunt directorul acestui hotel“. Stingherit, vânătorul a lăsat capul în jos. Se „păcălise“ singur.

Nu fac mulți oameni același lucru cu Dumnezeu? Ei încalcă cuvintele Sale și consideră că Dumnezeu nu vede nimic din toate acestea. Sau susțin că El nu există, pentru că nu L-au întâlnit niciodată.

Dar Dumnezeu trăiește și S-a descoperit în Persoana Fiului Său, Isus Hristos, în Biblie și, de asemenea, în creație. De Dumnezeu nu putem ascunde nimic. Într-o zi ne va trage la răspundere și atunci nu ne va folosi niciun truc. De aceea este atât de important ca fiecare, personal, să-și mărturisească astăzi păcatele înaintea lui Dumnezeu și să accepte iertarea pe care El ne-o oferă în Hristos.