Sămânța bună

O femeie credincioasă se deplasa cu anevoie pe un drum abrupt care ducea în localitatea vecină, pentru a vizita o bolnavă. Pe drum s-a întâlnit cu un tânăr care i-a spus: „Acesta este un drum anevoios“. — „După osteneală vine odihna și după ce voi sfârși alergarea mă așteaptă un cămin“, a răspuns ea. „Unde este căminul dumneavoastră?“ — „În cer, la Domnul Isus“, a răspuns doamna. „Da, dumneavoastră sunteți o femeie religioasă și puteți merge acolo“, a răspuns el. „Dragă tinere“, a spus ea, „religiozitatea nu-mi deschide cerul.“ — „Dar pe ce altceva este întemeiată speranța dumneavoastră?“, a întrebat tânărul uimit. „Pe lucrarea de răscumpărare a lui Isus Hristos. În Cuvântul lui Dumnezeu citim: «Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți» și «Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi» (Romani 5.6,8). Pe aceasta este întemeiată speranța mea.“ Cu aceste cuvinte, cei doi s-au despărțit.

Câteva luni mai târziu, tânărul s-a îmbolnăvit. El a început să citească sârguincios Noul Testament pentru a găsi acele versete și, odată cu versetele, a găsit și pacea cu Dumnezeu. Atunci s-a putut lăuda cu speranța gloriei lui Dumnezeu.

Cei care cunosc mântuirea lui Dumnezeu să spună și altora despre Domnul Isus! Fie ca oricare dintre cititori, care nu are încă pace, să caute să o obțină prin Domnul Isus!