Sămânța bună

Omul despre care relatează Domnul Isus în acest verset a murit de mult. Necrologul său probabil va fi început cam așa: „Deodată și pe neașteptate…“. Trupul lui s-a făcut praf, bogățiile lui au fost distruse, locul lor nu se mai cunoaște, totul a devenit cenușă. Dar acest om are și astăzi multe rude. De fapt, a avut dintotdeauna! Atât printre bogați, cât și printre săraci, mulți gândesc în felul lui. Omul se uită la ceea ce îi atrage privirea și își trăiește intens clipa. Fiul lui Dumnezeu ne spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Luca 12.31).

Cât de neînțelept este să ne strângem comori pe care le mănâncă moliile și rugina și să neglijăm mântuirea sufletului nemuritor! Omul acesta bogat a comis cea mai mare eroare de calcul din viață. Și-a făcut socotelile fără Dumnezeu! Cât de mulți oameni se aseamănă cu el! Cuvântul lui Dumnezeu numește nebunie această lipsă de înțelepciune a acelora care se bazează pe înșelăciunea bogăției. Acest tablou ne-a zugrăvit preocuparea tainică a inimilor. Să ne gândim deci cu seriozitate unde vrem să ne petrecem veșnicia. Să învățăm din avertizările cu privire la greșelile noastre și ale altora, cu atât mai mult cu cât este vorba despre prețul sufletului nemuritor! Înșelăciunea în această privință are urmări veșnice și nu poate fi anihilată printr-o așa-numită înmormântare „creștinească“.

Vocea lui Dumnezeu te anunță din nou: „Ți se va cere înapoi sufletul“.