Sămânța bună

Un misionar și-a cumpărat un mic câine de bronz și l-a luat cu el când a plecat pe câmpul de misiune din Myanmar (Burma). El a așezat micuța figurină într-un loc vizibil în fața casei sale. Curioși, oamenii l-au întrebat: „De ce ai pus acest câine în fața ușii tale?“. — „Pentru că adesea sunt singur în casă și am nevoie de un câine care să mă păzească.“ Oamenii au început să râdă. — „Dar câinele tău nu vede, nu aude, nu latră și nici nu mușcă. Cum te poate păzi?“ — „Ei bine“, le-a spus misionarul, „dar idolii voștri din ce sunt făcuți? Din lemn, din piatră și din metal! Ei nu văd și nu aud mai mult decât câinele meu. Voi însă vă plecați până la pământ înaintea lor, vă rugați lor și susțineți că ei vă protejează. V-am spus de multe ori că numai Dumnezeul din ceruri este adevăratul Dumnezeu și că El Și-a dat Fiul, pentru ca oricine crede în El să aibă viața veșnică. De ce nu renunțați la acești idoli detestabili și de ce nu vă îndreptați către adevăratul Dumnezeu?“. Oamenii n-au mai spus nimic. De fiecare dată când un închinător la idoli trecea pe acolo, câinele de bronz părea că îi spune: „Idolii voștri sunt la fel ca mine“.

Poate ne gândim că această relatare nu are nimic să ne spună, pentru că noi nu suntem închinători la idoli. – Dar chiar nu suntem? Banii, succesul și puterea sunt idoli care ne țin prinși și care ne împiedică să-I slujim unui Dumnezeu viu. Tesalonicenii (din versetul de azi) s-au întors la adevăratul Dumnezeu, care li S-a făcut cunoscut prin Fiul Său Isus Hristos. El i-a eliberat de păcatele lor pe toți aceia care au crezut.