Sămânța bună

Femeia avea probleme psihice. Într-o după-amiază a pornit cu mașina – fără țintă și descurajată! Era dezorientată, nu mai putea gândi clar și voia să-și pună capăt vieții. Pe drum a trecut pe lângă un panou pe care scria cu litere foarte mari versetul biblic: Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!

A citit versetul și acesta i-a pătruns în inimă. A abandonat intenția ei rea și s-a întors acasă. A căutat un om credincios care a încurajat-o și care s-a rugat cu ea. Astăzi este fericită și foarte mulțumitoare că a devenit un copil al lui Dumnezeu. Se știe iubită cu atâta drag de acest scump Dumnezeu-Mântuitor.

Da, Dumnezeu vorbește și astăzi! Uneori mai tare, alteori mai încet; uneori Cuvântul Său este „ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca“, alteori El îl atrage pe om „cu funii de dragoste“. Uneori El vorbește printr-o predică, alteori printr-un verset, printr-un cuvânt, printr-o privire, printr-o atingere (Ieremia 23.29; Osea 11.4; Fapte 17.22-31). Însă întotdeauna El vrea să atingă inimile, să le schimbe, să-i rețină pe oameni de la „groapă“. Cuvintele Lui „sunt duh și sunt viață“, sunt „cuvintele vieții“ care se adresează concret și într-un mod personal fiecărui om (Iov 33.18; Ioan 6.63; Fapte 5.20).

Observăm cum El ne vorbește și nouă prin situațiile noastre prezente? El ne iubește și dorește să ne salveze, să ne facă bine și să ne aibă la Sine pentru veșnicie. Cum Îi răspundem? Și mai ales: Când Îi răspundem?