Sămânța bună

În anul 378 î.Hr., domnitorul grec Archias a organizat o mare sărbătoare. El i-a răsfățat pe oaspeții lui cu mâncăruri alese, cu vin delicios, cu muzică și cu dans. În mijlocul petrecerii a primit o scrisoare prin care era informat despre conspirația lui Pelopidas. Dar nu a luat în serios atenționarea. A pus scrisoarea sub pernă și a spus: „Obligațiile trebuie să aștepte până mâine“. Pentru Archias însă nu a mai existat un mâine. Câteva ore mai târziu, soldații au dat buzna în sala de festivități și l-au omorât la ordinul trădătorului. La ce i-a folosit atenționarea? La nimic! Nepăsarea l-a costat viața.

Cât de mulți oameni se comportă ca Archias! Nu vor să-și ia timp pentru a răspunde la întrebarea referitoare la mântuirea lor veșnică. Nechibzuiți, ei amână mereu răspunsul pe mâine. Își spun că viața este prea frumoasă pentru a o împovăra cu chestiuni așa de solemne. Ei vor să savureze viața din plin și se gândesc că mai târziu ar putea să cugete la relația lor cu Dumnezeu. „Mâine“ este sloganul acestor oameni nesăbuiți. „Astăzi“ este însă cuvântul pe care Dumnezeu îl pune înaintea inimii fiecărui om:

„Chem azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege deci viața, ca să trăiești“ (Deuteronom 30.19).

„Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile“ (Evrei 3.15).