Sămânța bună

Deși populația mondială este în continuă creștere, tot mai mulți oameni sunt singuri. Singurătatea provoacă multe suferințe sufletești și depresii. Prima cauză a singurătății este egoismul. Eu-l se află pe primul loc. Ce greu ne vine să ne gândim la aproapele, care poate nu are rude și este singur!

Ce-i drept, printre cei singuri sunt și mulți oameni în vârstă, care poate timp de decenii doar la ei înșiși s-au gândit, iar acum se plâng că nu au prieteni care să-i viziteze. Acesta este secerișul amar al comportamentului lor egoist. Dumnezeu ne cunoaște egoismul și vrea să ne vină în ajutor. El știe că această rădăcină rea este în inima omului de când a căzut în păcat și I-a întors spatele lui Dumnezeu. De aceea El L-a trimis pe pământ pe Fiul Său ca Răscumpărător. Isus Hristos a suferit și a murit la cruce pentru oamenii păcătoși. Acolo, Mântuitorul a fost atât de singur, cum nu a fost niciodată niciun om. În suferința Lui adâncă, El a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ (Matei 27.46). El a fost părăsit din cauza păcatelor noastre și a egoismului nostru.

Pentru cel care crede în Domnul Isus și în lucrarea Lui de răscumpărare, El vrea să fie nu numai Răscumpărător pentru veșnicie, ci și un Însoțitor fidel în fiecare zi. El este aproape de toți cei care cred și dragostea Sa Îl face să le vină în ajutor. Cine are o relație vie cu El nu mai este singur niciodată.

„Tu m-ai apucat de mâna dreaptă, Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă“ (Psalmul 73.23,24).