Sămânța bună
Pe morișcă gravase: „Dumnezeu este dragoste“
Sunt bine încredințat că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nicio altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos.
Romani 8.38,39
Un fermier a montat de frontonul șurii lui noi o morișcă de vânt pe care erau gravate cuvintele: „Dumnezeu este dragoste“. Omul care i-a făcut acoperișul l-a întrebat cu cinism: „Vreți să spuneți prin aceasta că dragostea lui Dumnezeu este capricioasă ca și vântul?“. — „Nu!“, a răspuns serios săteanul. „Dimpotrivă! Morișca de vânt îmi va aduce aminte tot timpul că dragostea lui Dumnezeu stă în spatele a toate – indiferent dacă bate o briză plăcută sau un vânt rece ca gheața.“
Mulți cred în bunătatea lui Dumnezeu atât timp cât nu au probleme și când totul le merge bine. Dar imediat ce se arată o furtună, ei nu mai vor să audă de un Dumnezeu al dragostei. Unii chiar au renunțat cu totul la El. Dacă te numeri printre acești oameni, atunci nu-L cunoști cu adevărat pe Dumnezeu. El Și-a arătat dragostea prin faptul că „L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16).
Apostolul Pavel, cel care ne-a lăsat scris textul versetului de astăzi, știa bine ce vorbește. Deși încercările prin care trecea erau nespus de grele (2 Corinteni 11.23-27), el nu s-a îndoit niciodată de dragostea lui Dumnezeu. La fel ca Pavel, oricine crede poate experimenta astăzi că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8.28)! Să nu punem aceasta niciodată sub semnul întrebării!