Sămânța bună
Spune-I Lui în rugăciune
Cel care a sădit urechea să n-audă? Cel care a întocmit ochiul oare să nu vadă?
Psalmul 94.9
Pentru mulți oameni, rugăciunea se reduce la rostirea unor cuvinte învățate pe de rost. Dar a ne ruga înseamnă a ne adresa lui Dumnezeu așa cum vorbește un copil cu tatăl său.
Pe întreg pământul pot vorbi cu Dumnezeu miliarde de oameni în același timp, căci Lui nu-I scapă niciun gând, chiar niciunul. Mulți psalmi ai lui David întăresc această convingere: „Știi când stau jos și când mă scol; și de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoști cărarea și somnul și știi toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul“ (Psalmul 139.2-4). „Din locașul Lui cel statornicit, El privește pe toți locuitorii pământului“ (Psalmul 33.14).
A ne ruga înseamnă a-I prezenta lui Dumnezeu necazurile și nevoile noastre, înseamnă a avea siguranța că El ascultă și că răspunde după înțelepciunea Sa desăvârșită. El știe ce este bine pentru toți cei care I se adresează.
El ne vorbește prin Cuvântul Lui, Biblia, dar dorește ca și noi să-I vorbim, prin rugăciune. Dumnezeu este dragoste și de aceea El ne ascultă.
Domnul Isus este marele Mijlocitor prin intermediul Căruia omul are dreptul să-și îndrepte rugăciunile spre Dumnezeu. În același timp însă, El îi încurajează pe ai Săi să I se adreseze direct lui Dumnezeu, deoarece „Tatăl Însuși îi iubește“ (Ioan 16.27).