Sămânța bună

În piața gării principale din Zürich, cei mai mulți dintre pietonii care stau la semafor așteaptă de obicei până se face verde. Uneori, câte o persoană mai nerăbdătoare traversează strada când este roșu și aproape întotdeauna se găsește cineva care să o urmeze pe aceasta fără să se mai uite la semafor. Pur și simplu traversează drumul, pentru că alții fac tot așa.

Observăm adesea în viață acest mod de a acționa. Omul nu se orientează după ceea ce este corect și adevărat, ci după exemplul altora.

Dacă, în cel mai rău caz, pe stradă un pieton își poate pierde viața când traversează după altul pe roșu, pe tărâm spiritual este nespus mai periculos să acționezi ca alții, pentru că îți riști viața veșnică.

Drumul care duce la Dumnezeu nu este unul lat. Pe calea aceasta nu este loc pentru tot felul de păreri și de aceea nu sunt mulțimi pe ea. Calea spre Dumnezeu este îngustă, pentru că este nevoie de pocăință și de recunoașterea păcatelor. Trebuie să ne supunem Creatorului și să credem în Domnul Isus. Doar puțini merg pe acest drum îngust. Dar este unicul care duce la viață. Isus Hristos ne-a croit acest drum spre Dumnezeu. La cruce, El a făcut ispășire, ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu. De noi depinde – indiferent de ce fac alții – să pășim pe acest drum prin credință.