Sămânța bună

Uneori oamenii spun: „Încerc să-mi ghidez viața după cele zece porunci“. Și probabil că mulți se gândesc în special la porunca „să nu ucizi“, cu privire la care, din fericire, ar putea să adauge: „N-am făcut așa ceva niciodată“.

Pe când Isus le explica mulțimilor adunate în jurul Lui ca să-L asculte care sunt cerințele morale ale lui Dumnezeu, El scotea în evidență cât de mult contează, dincolo de fapte, atitudinea de inimă (Matei 5.21-48). Și, ca orice alt păcat, uciderea începe tot din inimă, de acolo de unde ceilalți nu observă nimic.

Dacă cineva, de exemplu, îl insultă pe aproapele său și îl „pune la pământ“ prin cuvintele sale, arată de fapt ce gânduri rele sunt în inima lui cu privire la acesta. Aceeași rădăcină a răului este cea care, la mânie, îl va provoca să-și doboare aproapele. De aceea este atât de important ce gândim în inimă și ce spunem cu gura – lucru valabil și pentru celelalte porunci. De exemplu, prin priviri lacome putem comite în inima noastră adulterul, referitor la care Domnul ne avertizează atât de solemn (versetul 28).

Citind explicațiile Domnului nostru din Matei 5 și meditând în această lumină la viața noastră, înțelegem că niciunul nu reușește să împlinească în totul poruncile lui Dumnezeu. Toți suntem vinovați și avem nevoie de iertare. Dumnezeu ne dă iertarea în Hristos și, în puterea Duhului Sfânt, putem duce o viață nouă.