Sămânța bună

Eduardo se afla în închisoare într-un stat totalitar. El era nevinovat, dar fusese acuzat de participarea la un omor, după care a fost condamnat la moarte. În fiecare noapte auzea cum soldații veneau la celule și îi luau pe unii dintre ei. Apoi se auzeau câteva împușcături; era plutonul de execuție. Eduardo avea numai 21 de ani și nu voia să moară!

Într-o noapte, când cu teamă crescândă în suflet spera totuși că nu el urma să fie cel chemat de soldați, a observat cum o cărticică a căzut din buzunarul vecinului său de celulă: „Noul Testament și Psalmii“. A deschis-o la nimereală la Psalmul 23 și a citit: „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic“. Cartea l-a captivat și Eduardo a citit din ea toată noaptea.

A doua zi, tânărul a îngenuncheat pentru a se ruga lui Dumnezeu. El a înțeles că Isus îl va susține dacă va trebui să moară: „Salvatorul meu era nevinovat când a murit pe cruce; El a plătit pentru păcatele mele. Sufletul meu va merge la El pentru a fi veșnic fericit“.

Soldații au venit la celula lui. El s-a lăsat încurajat și mai tare de cuvintele Psalmului 23: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine“. Dar, spre marea lui mirare, i s-a spus că fusese prins adevăratul ucigaș – de acum Eduardo era liber. Dumnezeu l-a eliberat nu numai de păcatele lui, ci și din închisoare. Eduardo a început o viață nouă.